Time is money

Stresul cotidian: balanta timp/bani

baniO portie considerabila de stres cotidian vine din dificultatea gasirii unui echilibru optim intre timp si bani. Aceste doua aspecte ale vietii par sa se afle intr-o relatie anatagonica, astfel ca, de cate ori suntem multumiti de nivelul atins in unul din ele, celalalt apare cu totul nesatisfacator, ca si cum cresterea unuia s-a produs in detrimentul celuilalt.

Va invit sa reflectam impreuna la aceste doua aspecte, cautand sa intelegem mai bine semnificatia personala a echilibrului dintre ele. Sa consideram ca timpul si banii ar fi niste indicatori ai unor dinamici mai profunde si sa vedem ce ar putea sa se afle in spatele lor. Sa incepem cu banii.

Cea mai elementara notiune pe care am invatat-o la scoala este ca banii sunt un instrument care mijloceste schimburile dintre oameni in scopul satisfacerii anumitor nevoi.

Exista mai multe categorii de nevoi, dar ca sa nu complicam prea mult lucrurile e suficient sa facem o distinctie esentiala: aceea intre nevoi si dorinte. Nevoile se resimt in plan interior ca o lipsa, ca un gol care trebuie umplut, sunt imperative si de multe ori se leaga de insasi supravietuirea noastra. Satisfacerea nevoii duce la stingerea ei (nu ma mai gandesc la ea dupa ce “am umplut golul”) si este insotita de relaxare psihologica, de o stare de bine stabila in timp.

Dorintele sunt imaginea a ceva ce, daca am poseda, am trai o stare intensa de bine. Ele ascund o promisiune miraculoasa, proiectand in viitor o traire pozitiva intensa si senzatia ca exact acel obiect ne lipseste pentru a fi fericiti. Dorintele isi pot avea originea in afara noastra, in mediul social si sunt nelimitate, in sensul ca statisfacerea uneia atrage dupa sine alte si alte dorinte. Acest lucru se intampla deoarece relaxarea psihologica, starea de bine pe care o simtim dupa implinirea unei dorinte este intensa, dar de foarte scurta durata, ceea ce ne impinge imediat la cautarea unei noi ocazii generatoare de placere. Similitudinea cu ce se intampla in adictie este evidenta: dorintele ne fac dependenti.

Intorcandu-ne la bani, toata economia se invarte in jurul dorintelor si nu al nevoilor. Desi nu sunt fundamentale, asa cum sunt nevoile, dorintele sunt foarte costisitoare. Daca ne uitam cu atentie in jur, nu costa mult sa ne satisfacem o nevoie, oricare ar fi aceasta. Poti sa mananci cu bani putini, poti sa te imbraci, sa-ti iei o masina, poti pleca in vacanta cu bani putini. Daca insa vrei o anumita mancare, o anumita marca de masina, un anumit fel de imbracaminte etc., atunci pretul acestora creste. Pentru a satisface o nevoie, e suficient sa gasim produsul generic. Dorinta, in schimb, are nevoie de acel produs anume, altceva nu ne satisface. Iar o data satisfacuti, avem din nou senzatia ca parca lipseste ceva si apare mirajul altui obiect de care depinde fericirea noastra. Si iata-ne prinsi in caruselul consumului, care se invarte la nesfarsit!

E un cerc vicios infiorator de pervers in care sunt atrasi, din pacate, si copiii. Ce trist e cand vezi un copil, caruia i-ai adus cadou ceva ce isi dorea, ca deschide pachetul, se bucura 5-10 minute, dupa care jucaria e aruncata la un loc cu celelalte, intr-un maldar unde zac abandonate sute de jucarii similare. Acesti copii isi pierd, treptat, capacitatea de a se simti impliniti, satisfacuti. Isi doresc neincetat ceva, dar obtinerea acelui lucru produce o stare de bine temporara si iluzorie. Au crize de furie daca nu obtin. Sunt incapabili sa isi gestioneze frustrarea unor dorinte neimplinite.

Daca ai citit pana aici, probabil ca ai inceput deja sa te gandesti la nevoile si dorintele tale. Poate ai aruncat o privire in jur si ai facut un inventar al obiectelor a caror posesie ti-a promis candva o fericire miraculoasa. Ce s-a ales acum de acea stare? Nu e cazul sa te simti vinovat/a, dar e un prilej de a reflecta la unele alegeri care, pe moment, par marunte, dar la final de luna, sau la final de an, se aduna, poate intr-un maldar de lucruri inutile. E o invitatie pentru viitor, pentru urmatoarea lista de cumparaturi sau tura de shopping, pentru urmatorul obiect miraculos promitator de fericire. Pentru ca toate acestea nu costa doar bani, ci costa si timp. De care nu prea ai. Sau cu care, poate, preferi sa faci altceva.

Daca pe un taler al balantei stau banii, pe celalalt sta timpul, o alta sursa majora generatoare de stres.time

La fel ca in cazul banilor, nu timpul in sine este problema, acesta fiind de fapt un indicator al unor dinamici si ingrijorari ale noastre care se ascund in spatele notiunii de timp. Exista strategii destul de eficiente de management al timpului, gen revizuirea agendei si eliminarea activitatilor inutile, delegarea, prioritizarea etc., nu vreau sa insist aici asupra lor. Ele functioneaza daca problema noastra este una care tine strict de a sti cum sa ne organizam astfel incat sa fim eficienti.

In practica, am constatat ca, deseori, timpul ne este “furat” de dificultatea de a spune NU. Daca nu ne descurcam cu a spune NU, din start am aruncat la gunoi toate strategiile de mai sus. De ce e atat de greu sa spunem NU? Este o dificultate invatata, probabil de pe vremea cand parintii ne tot repetau ca “nu e frumos sa spui NU”. Acum, adulti fiind, am putea sa le raspundem “draga mama, draga tata, n-o fi frumos sa spui NU, dar sa stii ca, de multe ori, e tare sanatos!

Cei mai multi dintre noi se tem ca ar pierde stima si aprobarea celor din jur daca ar incepe sa spuna NU. Se tem ca ceilalti i-ar considera egoisti si nu vor sa-si asume riscul de a pierde relatiile. Dar, oare, ce fel de relatii sunt acelea in care esti nevoit/a sa spui mereu DA ca sa nu pierzi relatia? Cat de autentic/a esti tu intr-o astfel de relatie? Daca dificultatea de a spune NU se resimte fata de solicitarile superiorilor tai, oare fisa postului pe care il ocupi este clara? Oare te simti sigur si competent in pozitia pe care o ocupi?

O alta categorie de dificultati pe care le intampinam cand vine vorba de gestionarea timpului, asa-numitele gauri negre de timp si energie, sunt acele probleme nerezolvate, care treneaza de multa vreme. Le punem in stand-by, dar, periodic si in momentele cele mai nepotrivite, ele ies la lumina si ne acapareaza toata atentia. Ceva, o intamplare banala din activitatea curenta, ne “agata” si scoate la iveala, a cata oara, aceleasi vechi probleme. Nu putem rezista sa nu ne gandim la ele, desi am avea de facut alte lucruri. Cu cat ne gandim mai mult, cu atat ne dam seama ca nici de data aceasta nu le vom rezolva, vedem cum gandurile par sa se invarta in cerc, fara a gasi o iesire. Poate fi vorba despre conflicte vechi nerezolvate, decizii greu de luat pe care le tot amanam, nevoi neglijate prea multa vreme etc. Nu pierdem doar timpul gandindu-ne la aceleasi lucruri de atatea ori, ci si energia; ramanem cu o stare de oboseala, nu mai avem chef sa ne mai ocupam de altceva.

Daca ti se intampla acest lucru, incearca sa te detasezi putin de toata problema, sa pui o mica distanta intre tine si ceea ce te framanta. Schimba perspectiva lucrurilor, vezi cum arata ele din punctul de vedere al altcuiva implicat, sau intreaba-te cum va mai arata aceasta problema peste 10 ani? Poate ca mai ai nevoie de timp, sau poate ai nevoie sa discuti acea problema cu un coleg, un prieten, cu o persoana cu care sa te simti confortabil. Tu esti cel/cea care decide ritmul, dar incearca sa nu amani foarte mult, pentru ca nu pierzi doar timp in sine, ci si nenumarate ocazii de a te simti bine sau de a fi eficient/a in activitatea ta, pierdere de eficienta care se masoara, in final, in bani.

Fiecare avem o constelatie unica de nevoi si dorinte, de activitati care ne fac sa ne simtim impliniti, de aceea balanta timp/bani isi gaseste pentru fiecare propriul sau echilibru. In cautarea acestuia avem nevoie si de o oarecare detasare, constienti fiind ca, in fapt, atat timpul, cat si banii, sunt doar instrumente. In tot universul, exista un singur loc unde timpul si banii au un sens: mintea omului.